Problema de vopsire și finisare a țesăturilor de mătase: impactul neregularității fibrelor naturale asupra stabilității culorii

Țesături de mătase ( Țesătură de mătase noil ) au devenit treptat un material popular în domeniul modului durabil, datorită strălucirii lor naturale, respirabilității și texturii unice. Cu toate acestea, procesul de vopsire și finisare în producția sa se confruntă cu provocări semnificative - structura neregulată a fibrelor naturale duce la o stabilitate slabă a culorii, ceea ce afectează în mod direct calitatea și valoarea comercială a produsului finit.

Sursa neregularității fibrelor
Mătasea este recombinată din fibre scurte și mătase deșeuri în producția de mătase. Fibrele sale au următoarele caracteristici:
Lungime inegală: împletarea fibrelor scurte duce la o suprafață neuniformă a țesăturii;
Diferența diametrului: fibrele cu grosimi diferite au rate diferite de absorbție de colorant;
Suprafață aspră: structurile poroase sunt predispuse la impurități adsorb și interferează cu uniformitatea de vopsire.

Aceste caracteristici fac ca colorantul să pătrundă inegal între fibre, predispuse la pete de culoare și diferențe de culoare și ușor de estompat datorită frecării sau spălării după fixare (rapiditate de culoare scăzută).

Contradicția de bază a procesului de vopsire și finisare
Vopsirea tradițională a mătăsii se bazează pe uniformitatea și suprafața netedă a fibrei, dar „defectele” mătasei au devenit eticheta ei de stil. Pentru a păstra textura naturală, trebuie evitat un tratament chimic excesiv, ceea ce duce la o dilemă în acest proces:
Problema pretratării: rafinarea convențională (îndepărtarea sericinei) va distruge structura fibrelor scurte și va afecta puful de țesătură;
Restricții de selecție a coloranților: Deși coloranții reactivi sunt ecologici, aceștia necesită medii cu sare ridicat pentru a promova vopsirea, ceea ce agravează umflarea fibrelor și riscurile de flori de culoare;
Eficiență scăzută de fixare: fibrele neregulate au o suprafață mare, iar fixativele tradiționale sunt dificil de acoperit uniform.

Soluții inovatoare
Tehnologia de pretratare a enzimelor biologice:
Utilizați celulază sau protează pentru a degrada impuritățile pe suprafața fibrei într -o manieră direcțională, reduceți utilizarea reactivilor chimici și păstrați textura naturală a fibrei. Experimentele arată că tratamentul enzimei poate îmbunătăți uniformitatea vopsirii cu 20%-30%.
Coloranți reactivi cu sare scăzută și vopsire pas cu pas:
Dezvoltați coloranți cu un nivel scăzut de salt, combinați cu vopsirea segmentată a controlului temperaturii (cum ar fi penetrarea la temperaturi scăzute, mai întâi, fixare la temperatură ridicată mai târziu), pentru a reduce diferențele de culoare cauzate de umflarea excesivă a fibrelor.

Aplicarea nano-fixative:
Utilizați nanoparticule (cum ar fi silice) pentru a încapsula fixativul pentru a-și îmbunătăți adeziunea la suprafața fibrei brute și pentru a îmbunătăți rapiditatea culorii cu 1-2 niveluri (standard ISO).

Pe măsură ce reglementările de mediu devin mai stricte, dezvoltarea coloranților pe bază de bio și a tehnologiei de vopsire fără apă (cum ar fi vopsirea co₂ supercritică) poate deveni un punct progresiv. În plus, utilizarea algoritmilor AI pentru a prezice relația dintre structura fibrei și efectul de vopsire poate obține un control precis al procesului.

Problema de vopsire și finisare a țesăturilor de mătase este în esență un joc între materialele naturale și standardele industriale. Numai prin echilibrarea „esteticii defectelor” și a inovației tehnologice pot fi lansate potențialul maxim al acestui material durabil.